Traditia incondeierii oualelor s-a dezvoltat ca mestesug din obiceiul vopsirii oualelor rosii in Joia Mare de dinaintea Pastelui. Artistii populari au ajuns la crearea unor adevarate bijuterii, cu motive zoomorfe, antropomorfe si vegetale preluate de pe tesaturile straielor de duminica si la o exuberanta de culori care trimite la bucuria invierii exuberante a naturii odata cu venirea primaverii.
Din punct de vedere teologic, culoarea rosie, ca simbol al sangelui Mantuitorului, accentueaza cel mai bine sarbatoarea pascala. Obiceiul are la baza legenda potrivit careia Maria Magdalena s-a apropiat de crucea pe care era rastignit Iisus Hristos, avand un cos cu merinde, iar sangele Domnului a colorat astfel ouale din cos. Oul simbolizeaza mormantul lui Iisus Hristos, un invelis care ascunde viata la interior si care e deschis cand ouale sunt ciocnite. Credinciosii isi nsotesc gestul ciocnirii oualelor cu marturisirea celei mai importante afirmatii a religiei crestine: "Hristos a inviat!", confirmata de interlocutor prin formula "Adevarat a'nviat!". Exista credinta ca daca doi oameni ciocnesc impreuna oua de Paste, se vor intalni pe lumea cealalta.
Trimiterea la viata de apoi a oului simbolic e cu atat mai evidenta cu cat acesta e si o metafora a destinului uman: asemeni unui pui care traieste inchis de coaja oului, pe care trebuie sa o sparga pentru a iesi la adevarata viata, omul petrece pe pamant un stadiu premergator doar adevaratei vieti, a celei duhovnicesti, petrecuta in apropierea slavei lui Dumnezeu. Prin urmare, atentia pe care taranii o acorda incondeierii oualelor de Paste e un reflex al grijii deosebite pe care toate culturile traditionale spiritualizate o au pentru soarta sufletului in lumea de dincolo. |
|
